Sari la conținut
View in the app

A better way to browse. Learn more.

Comunitatea soferilor profesionisti

A full-screen app on your home screen with push notifications, badges and more.

To install this app on iOS and iPadOS
  1. Tap the Share icon in Safari
  2. Scroll the menu and tap Add to Home Screen.
  3. Tap Add in the top-right corner.
To install this app on Android
  1. Tap the 3-dot menu (⋮) in the top-right corner of the browser.
  2. Tap Add to Home screen or Install app.
  3. Confirm by tapping Install.

Tabel Lideri

Conținut Popular

Afișez conținut cu cea mai mare reputație pe 07.12.2016 în toate secțiunile

  1. 2 puncte
    Salutare și bine v-am găsit! Încă din start, vin cu pretenții, dacă pot spune astfel. Am rugămintea să mă scuzați pentru că știu din capul locului că voi face o postare lungă. Accept critică. Ofer la rândul meu critică dacă e cerută. Ok. Eu sunt Yocha. Cu această ocazie vă transmit că sunt încântat de cunoștințe. Yochanan este un nickname ales pentru un tauren warrior tanc în jocul World of Warcraft. Toată lumea din mediul online mă știe de Yocha, apropiații îmi spun bă/mă/uă câteodată și cu i în coada fiecărui dintre apelative, dar marea majoritate, imi spun străiți don-nginer. Am ajuns să cred că acesta este numele meu. De ce marea majoritate? Răspuns : nu am prieteni(de ținut minte că e scris fără ghilimele), decât vreo doi. Nu am timp de socializare dar nici nu mi-ar ajunge finanțele să îmi fac "prieteni" în România. Mai nou mie mi s-a urcat o pată pe creier. De ce? Lipsuri domnule, lipsuri. Sunt șofer amator, totuși cu școală de C și E începută. Și parcă trece atât de greu timpul, încât nu se mai apropie odată înșiruirea aceea de examene pentru obținerea categoriilor și a atestatelor. Am reușit un master în deformări plastice ale materialelor metalice și nemetalice, cred că voi izbăvi și cu acestea. Această discuție o voi finaliza-o în încheierea acestei postări. Cum spuneam mai sus, sunt inginer (metalurg) în cadrul unei companii care este pe prima poziție în clasamentul producătorilor de oțel la nivel mondial. Ghinionul meu este că lucrez în România pentru ArcelorMittal și nu afară. Salariul, meu, este în jurul a 4200 RON brut, cu salariu de încadrare de 2200 RON, restul reprezentând o primă de relocare. Ok. Pentru moment, plătesc o chirie de 900 lei, 550 lei bancă, abonamentele TV telefonie net însumează 420, plătesc o pensie alimentară de 550 lei, trebuie sa plătesc întreținere gaz și electric. Și în noua relație am încă un copil. Mâncare? Hauuuuuu.. Ce aș putea face? Să judec în continuare cu aceeași răceală, să mai aștept experiență și să fac pasul într-o companie de nivel mic spre mediu din vestul Europei, la fel cum am lăsat casino ca și loc de muncă în București și am plecat mai mult forțat de decan, el spunând că deja mi-a făcut recomandarea către loc de muncă în domeniu(o firmă mică din sudul țării). Progres în ArcelorMittal la nivel global, din România nu poți face. Oricât de capabil ai fi, ești împachetat imediat cu tot cu fundă, și livrat în banca în care stai; decât dacă ai vreo rudă prin "ăia mai marii" combinatului siderurgic situația poate fi diferită. Timpul se spune că este aliatul dar și dușmanul nostru. Eu aș spune dușman mai mult. Este unic și nu e controlabil. Copiii cresc, la fel cum și eu am făcut-o. Sunt încrezător că o să ajung să am succes, și un loc de muncă în regulă în cele din urmă. DAR.... Și aici intervine foarte mult ȘI microbul de a pierde timpul pe șosele. Microb moștenit de la taică-meu(șofer pe mașina de pompieri a unei fabrici de mobilă până s-a închis, pardon, privatizat, acea fabrica ). Dezvoltat imediat cum am crescut, și reușeam să ajung la pedalele trabantului, sau a următoarei mașini, o Skoda din 76. A venit momentul în care în liceu, în vara de după clasa a XI-a m-am dus la muncă în șantier trei luni doar ca într-a XII-a să mă duc la liceu cu Dacia lui taică-meu. Astfel anturajul meu se rupsese, am lăsat și țigările și băutura doar ca să pot să mă prezint la benzinărie nu doar cu 100 de mii de lei. Și parcă începusem să îmi și placă să învăț. Așa am ales că aș vrea și o facultate. Recunosc, metalurgia nu a fost alegerea mea ci a dirigintelui de șantier, șefului tatălui meu. Până în anul 2 de facultate, am colindat România în lung și în lat ca și șofer pe mașini mici. Șofer personal în general. Rar mă mai trimitea și cu cate vreo dubă. Probabil că tot acolo eram și acum dacă nu aveam același patron la care era angajat și tatăl meu. Școală aproape deloc. Taică-meu știa că sunt plecat mereu din București, dar nu își explica cum de pot face și școală la buget cu examen de admitere dat, dar și muncă în același timp. Nu îmi plăcea ce făceam la școală. Oricum, aveam să mă înșel. Taică-meu a provocat un scandal, a făcut tot posibilul să nu mai lucreze nici el dar nici eu la acea persoană și m-a forțat să repar greșeala cu școala. Mi-a spus să îmi plătesc restanțele și sa mă pun cu burta pe carte. în primul an din 20 de materii, aveam 12 restanțe și cererea umilă către decanul facultății ca voi asigura numărul de credite necesar promovării în anul 3. Anul doi, de unde, nu am fost chiar deloc. Și scandal era cât casa. Până la urmă, oarecum forțat, iau legătura cu niște persoane, pentru ca, doar pe liste eram colegi, mai o prăjitură, mai o atenție, am reușit sa fac rost de cursuri. Am trecut la studiu. Anul 1 aveam 12 restanțe. Anul 2 vreo 18. Am luat legătura cu profesorii, pe care recunosc că i-am mințit enorm de mult (lucru pentru care m-a pedepsit Doamne Doamne), dar am reușit să îmi fac intrare la examene în toamnă, fără să am laboratoarele sau seminariile făcute. Din cauza suprapunerilor orelor de examen, am rămas cu 6 restanțe, toate de pe anul 2. O nouă cerere la decan, deoarece nu puteam trece în anul 3 cu parcă 100 puncte de credit, toate însumate. Nu mai rețin exact. A acceptat deoarece revenisem de la atât de multe restanțe la doar 6. În anul 3 urma să fiu un idol pentru acest lucru. În anul 3 am intrat pe specializare. Și a început să îmi placă, plus că aveam admirația multora pentru ce reușisem în perioada de restanțe, lucru ce îmi dădea o stare de euforie. Și am început să devin bun. Să înțeleg fenomenul numit metalurgie. așa am ajuns sa fac ingineria producerii oțelurilor, în facultate, iar la master am făcut deformări plastice ale materialelor metalice sau nemetalice. Să fiu sigur că voi avea o arie de acoperire mai mare, dar în același domeniu. Metalurgic. Astfel, am ajuns să fiu recomandat să intru în domeniul în care mi-am terminat studiile. Din 400 acceptați în anul 1, la finalul facultății eram 58 inși, înscriși la master 30, terminat master doar 12, iar din cei 400 inițial, doar 2 lucrează în domeniu. Unul sunt eu. Și totuși..... PÂNĂ CÂND? Deși cu acest salariu, în România, eu am câteva probleme : - Mi-e foame. După ce dau toate datoriile, nu îmi rămân bani de o pâine pe zi timp de o lună. - nu îmi permit să îmi iau un chilot. Nu mai vorbim de un tricou. - Singurul moment în care nu mă cert cu mândra e momentul în care mă duc în kaufland să cheltui bonurile. Parcă suntem doi copii din deșert scăpați la înghețată. După care, trece acea zi. ca de bonuri, multe le cumperi pentru bebe de 16 luni. Așa că pentru noi, mai subțire. - Am ajuns să fiu atât de înnegrit de anumite gânduri încât nici meseria pe care o am nu reușește să mă mai motiveze. Să mă țină acolo să îmi duc planul la bun sfârșit. TOȚI acești factori, adunați, m-au făcut să mă duc să rup o bucată din chirie și să îmi plătesc avansul pentru C+E. Acum, vreau nu vreau, sunt obligat să nu dau înapoi. MAI MULT decât atât, citind pe acest forum, văzând filmulețe pe YouTube, reamintindu-mi de cum era pe drum, chiar dacă în mașină mică, în momentul în care trec prin secție, parcă încep să aud din ce în ce mai puțin acel salut. Deși el este prezent, eu gândindu-mă la întrebările din chestionare, la regulamentul 561, la cabina camionului, la oare cum o fi prin Alpi, oare cum m-aș descurca prin Calais, sau oricare alte situații mai puțin discutate, oare voi avea noroc să prind o persoană care să fie un pedagog bun să pot căpăta și eu ceva,oare deciziile pe care le iau sunt bune, acel străiți don-nginer, devine ca o lepră de care vreau să mă lepăd repede......... Parcă nu mai am puterea să văd acel serviciu bine plătit în vest pe meserie. Ba parcă îl văd, dar nu știu când îl ajung. Și parcă nu aș vrea să mai risc. Cu responsabilități de ordin juridic, cu forțare mult peste limitele normale, și la final fără nici o satisfacție. Nici măcar una... Și revin, că vor fi sau nu vor fi bani destui încă de la început, sau că vor fi sau nu vor fi mai mulți bani odată cu trecerea timpului, măcar scap de stresul psihic și chinuiala din acest mediu extrem de chimic. Scap de responsabilitatea pe care mi-o asum pentru 150 de oameni. Pe care-i forțez să facă lucruri în zone cu riscuri specifice ridicate. Dacă Doamne ferește.... Șofer profesionist... va fi noul meu capitol. Poate pas înapoi. Mulți asta vor vedea, asta îmi vor spune. Inclusiv dintre apropiați. Și totuși nimeni nu știe ce e în sufletul meu.... Tot ce am scris cu majuscule, am scris pentru că așa am intenționat. Dacă acest post nu are loc în această rubrică, umil, vă cer să îl puneți unde-i șade lui mai bine. Doamne ajută!! Drumuri bune!!!
  2. 2 puncte
    sunt intr-o situatie oarecum asemanatoare cu a ta, desi "provin" dintr-o alta ramura a economiei..... Pasul pe care vreau sa-l fac, consider ca nu este un pas inapoi,! Este o vorba - orice sut in fund este un pas inainte! Aiurea este societatea in care traim, care nu-mi/nu-ti permite, ca dupa ce platesti "toate darile" sa poti supravietui...
  3. 2 puncte
    Și cu asta se poate spune că... ''ai furat startul'' Eu personal o consider o condiție esențială ca să devii șofer profesionist... Șoferia e o meserie frumoasă. Dură pe alocuri și cu riscuri omniprezente... dar frumoasă. Și nicidecum nu poate fi vorba de ''un pas înapoi'', crede-mă. Din contră chiar... atâta timp cât nu oricine poate face meseria asta, aș zice că e chiar un pas înainte. Tot ce trebuie să faci este să înveți. Legislația va trebui s-o cunoști de la cap la coadă. Și de preferat s-o înveți după metoda clasică, nu din mers... după cum ți s-a spus deja, nu prea e loc de greșit. În rest... microbul zici că e deja prezent iar pielea o să se bătucească ea repede, așa că spor la învățat și succes la examene Răsfoiește forumul de fiecare dată când poți, sunt multe lucruri pe care le poți învăța și nu în ultimul rând... unde nu știi întreabă, aici nimeni n-o să te ignore.
  4. 2 puncte
    Bun venit pe forumul soferilor profesionisti .
  5. 1 punct
    Eu nu consider un pas înapoi. Totuși nu suntem oameni, și chiar dacă viața mea socială e săracă, asta nu înseamnă că spusele din împrejurimi nu ating niște puncte. Deși parcă tind din ce în ce mai mult spre direcția asta de ignorare totală. Societatea naște monștri... Mulțumesc tuturor pentru primire și cuvinte.
  6. 1 punct
    Sincer...ai avut ceva de scris...Bine te-ai alaturat acestui forum...pacat ca nu poti cistiga indestulator din meseria pe care ai aleso la inceput si trebuie sa te reorientezi ...Daca te hotarasti sa devii profesionist in domeniul soferiei..invata..aici nu prea poti face multe greseli..Are greutatile si frumusetea ei..ca oricare alta..Rasfoieste forumul si citeste..vei descoperi multe intimplari cu soferi nestiutori pacaliti...Nu deveni ca ei..nu accepta rabaturi ..Bafta..
  7. 1 punct
    Pana acum nu ma luat de pe contrasens. Vezi ca pe locurile cu lucrari sunt radare mobile aub forma de parapet.
  8. Au cele mai jalnice tiruri de pe comunitate asa ceva rar vezi pentru ca ei cumpara cele mai ieftine camioane nu conteza ca sunt defecte sau chele atata timp cat se invarte motoru e bun si pretul e mic daca te duci softer la BDT sa nu te astepti la conditi bune la locul de munca un coleg nu avea nici casetofon la tir sa asculte si el o muzica un radio sa plans la mecanic ca nu are muzica si acesta ia raspuns "da ce ba ai venit aici sa asculti muzica " si nu I a pus nici un casetofon la altu nu ii mergea dezaburirea la oglinzi si a primit urmatorul raspuns din partea oficialilor de la BDT "Da ce ba cand conduceai raba aveai dezaburire in oglinzi si acuma faci figuri " :))))))) Ar trebui sa zica la interviu ca masinile sunt iveco echipate cu pachet full Raba adica chele fara NIMIC fara dezaburire functionala prizele de bricheta nu merg doar aia pentru gps la restu sa nu te astepti sa mearga sirocou find vechi se strica des daca ai AC sa nu te bucuri mai mult ca sigur nu functioneaza sau nu are freon ca toatea astea nu erau de ajuns iti mai dau si tapa la bani asta e un bonus din partea lor nu pot sa imi dau seama cum de au soferi eu am plecat de la ei si sunt foarte multumit de noul loc de munca
  9. Salutare tuturor ! Mario Bandit are perfecta dreptate . Pe de alta parte , daca era asa frumos si avantajos (depinde pentru cine !!!) veneau spaniolii cu masinile lor sau cautati mari firme din vecinatatea Spaniei , nu trebuia sa cautati in Romania . Sa nu-mi spuneti acum ca de dragul romanilor cautati firme din Romania ! Drumuri bune si sanatate tuturor !
Acest tabel lideri este setat pe București/GMT+02:00

Informații Importante

Pentru a naviga pe acest site , trebuie sa respectati termenii Termeni de Utilizare.

Configure browser push notifications

Chrome (Android)
  1. Tap the lock icon next to the address bar.
  2. Tap Permissions → Notifications.
  3. Adjust your preference.
Chrome (Desktop)
  1. Click the padlock icon in the address bar.
  2. Select Site settings.
  3. Find Notifications and adjust your preference.