- Doi prieteni mergeau impreuna prin desert. La un moment dat, s-au certat si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit. Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip: “Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”

Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca. Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal. Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra: “Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.” Celalalt l-a intrebat:

-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?

Acesta i-a raspuns:

-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa…

Pacat ca notiunea de prieten adevarat isi pierde mult din valoare datorita , cred, situatiei actuale si interpretarilor personale. Cred in prietenia adevarata cand, indiferent de situatiile create, prin maturitate se poate discuta orice si se poate ajunge la intelegere. Toti avem parti bune si parti rele, dar calitatea de om nu ti-o poate da si nu ti-o poate lua nimeni. Prieteniei ii este de ajuns sinceritatea.